vineri, 22 ianuarie 2010

Modernism, modernitate...


Mary Klages a publicat în 2007 un util manual de „teorie literară”, intitulat Literary Theory: A Guide for the Perplexed (Continuum Press). Subtitlul nu trimite neapărat la tratatul lui Maimonide Călăuza rătăciţilor. Klages discută, fireşte, şi termenul post-modernism.

Post-modernismul poate fi abordat din perspectiva termenului (şi a realităţii) faţă de care se delimitează şi pe care vrea să-l depăşească: modernismul. Mary Klages vede în modernism o „mişcare din artele vizuale, muzică, literatură şi teatru care respinge normele epocii victoriene”.

În opinia lui Klages, post-modernismul duce la capăt (epuizează) câteva din tendinţele care caracterizează modernismul: fragmentarismul eului, ironia, pastişa şi parodia, refuzul distincţiilor dintre înalt şi umil, dintre genurile literare, ludicul etc. Mai mult: post-modernismul subliniază, celebrează destructurarea şi deplina incoerenţă a subiectului.

În general, termenul „modernism” trimite la o mişcare estetică din prima parte a secolului 20. Acest termen, afirmă Mary Klages, e bine să fie deosebit de cel de „modernitate”. Modernitatea trimite la un set de idei filosofice, politice, etice. Ca atare, modernitatea e mai veche decât modernismul. Literatura modernităţii începe, după estimările lui Mary Klages, în jurul lui 1750.

Modernitatea este în acest caz o continuare, o dezvoltare, o împlinire a Luminismului. Ideile principale ale modernităţii ar putea fi catalogate astfel:

1. Există un eu stabil, coerent, care poate fi cunoscut. Acest eu e conştient, raţional, autonom şi universal.
2. Eul se cunoaşte pe sine şi cunoaşte lumea prin intermediul raţiunii
3. Modul de a cunoaşte al eului raţional obiectiv se numeşte „ştiinţă”. Ea produce adevăruri universale.
4. Cunoaşterea ştiinţifică e adevărată şi eternă.
5. Adevărul conduce la progres şi perfecţiune. Nimic nu se opune raţiunii şi ştiinţei.
6. Raţiunea e ultimul judecător al adevărului, dreptăţii şi binelui.
7. Într-o lume guvernată de raţiune, adevărul poate fi echivalat întotdeauna cu binele, dreptul şi cu frumosul. Nu există conflict între ceea ce e adevărat şi ceea ce e drept.
8. Ştiinţa e neutră şi obiectivă. Omul de ştiinţă e guvernat doar de căutarea adevărului.
9. Limbajul, ca mod de a exprima cunoaşterea, e raţional şi transparent. El are ca unică finalitate reprezentarea lumii sensibile. Există o legătură necesară şi obiectivă între limbaj şi realitate, între semnificant şi semnificat.

Am expus astfel câteva dintre premisele umanismului şi ale modernităţii, în versiunea lui Mary Klages. Vom reveni...

N. A. În imagine un Clown la circ (1929), pictat de A. Neiman.

Niciun comentariu: