sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Fructul interzis


Teologii nu s-au întrebat, poate, cu suficientă vigoare asupra identităţii precise a fructului oprit (sau interzis) despre care vorbește Facerea. În definitiv, din ce fruct anume au gustat Eva şi Adam?

Aş aminti, mai întâi, că, potrivit naraţiunii biblice, fructul oprit creştea în pomul cunoaşterii binelui şi răului [lignum scientiae boni et mali], plantat în mijlocul paradisului terestru. Dar nu era singurul. Un alt fruct interzis creştea în pomul vieţii [arbor vitae].

Se ştie cum au decurs lucrurile. Şarpele cel viclean (numit Nahash) a îmbiat-o pe Eva să guste din fruct. Nici Adam nu a rezistat ispitei. În urma acestei încălcări a unui interdict divin, Adam şi Eva sînt alungaţi din paradis. Consecinţa cea mai importantă şi dureroasă a acestei expulzări a fost apariţia faptului morţii.

Care a fost identitatea acestui fruct malefic? Deşi textul biblic nu spune nimic în această privinţă, unii exegeţi vorbesc de măr. Alţi interpreţi menţionează para, smochina sau rodia. O tradiţie iudaică atribuie păcatul originar lămâiei: „citrus pomi Adami”.

Interpretarea cea mai credibilă, totuşi, porneşte de la traducerea în latină a Bibliei, Vulgata (atribuită sfântului Ieronim). Acolo numele arborelui e tradus prin malus. Malus (malum)desemnează atât un arbore „rău” cât şi mărul (arborele şi fructul lui).

De curând, Jean-Marc Rouvière (n. 1958) a publicat lucrarea Adam ou l’innocence en personne (aş traduce acest titlu prin expresia Adam sau inocenţa însăşi). Autorul constată că majoritatea comentatorilor preferă să discute consecinţele greşelii lui Adam şi nu starea omului de dinainte de păcat. Pentru acest motiv, pare legitim să ne întrebăm, continuă Jean-Marc Rouvière, dacă orgoliul şi răutatea sînt date originare ale umanului sau însuşiri care survin abia după alungarea din Eden.

Să ne întoarcem la fructul oprit. Deşi semnificaţia lui este, mai degrabă, una spirituală (fructul fiind actul sexual), artiştii plastici şi poeţii au consacrat (probabil definitiv), ca obiect al dorinţei ilicite a strămoşilor noştri, mărul.

Referinţe:
Jean-Marc Rouvière, Adam ou l’innocence en personne: méditations sur l’homme sans péché, Paris : L’Harmattan, 2009.

N. A. În imagine vedem "mărul" interzis în viziunea pictorului rus Vladimir Kush.

2 comentarii:

patras cristi spunea...

De fapt fructul nu era fruct, mai degrabă carne, când omul preistoric a făcut saltul de la culegător la acela de vânător, acest salt a trimis omul în cosmos dar i-a adus şi moartea.
Proteina de origine animală a modificat dezvoltarea creierului uman, bineînţeles în decursul sutelor de mii de ani. Numai că acest lucru este împotriva firii, impotriva construcţiei noastre anatomice, lungimea intestinului uman este ca la ierbivore mai lung, de aceea tranzitul cărnii mai îndelungat prin aparatul digestiv duce la intrarea în putrefacţie a cărnii şi ca şi consecinţă producerea de toxine, care sunt vinovate de îmbătrânirea celulelor şi deasemeni de nenumărate boli care toate vor duce în timp la moartea omului. De aceea în tradiţia Bisericii se ţine post, abţinerea de a mânca carne, în fond abţinerea de la păcatul primordial. De altfel e scris în cartea facerii din Biblie, că omului îi sunt date toate roadele pamântului ca hrană, iarba, seminţele, fructele, nicidecum animalele din jurul nostru. Acesta este fructul interzis pe care teologii noştri actuali nu vor să ni-l descopere din motive lesne de înţeles, Sfinţii Părinţi au facut-o, cine are ochi să vadă, să caute adevarul şi îl va găsi.
P.S Nu sunt vegetarian.

drhwauer more spunea...

1. Arborele de carne nu exista si nici nu s-a auzit de el in istorie, asa ca induci in eroare cititorii.
2. Nu se stie cu exactitate ce forma avea fructul oprit, expertii fac doar presupuneri.
3. Mai putin conteaza ce forma avea fructul oprit, nu e relevant, unica ideea e ca oamenii au refuzat Cuvantul Lui Dumnezeu, dand dovada de lacomie si viclenie, caci oamenii aveau la indemana in Grandina Eden toate cele necesare pe gratis si din belsug, deci nu aveau nevoie de fructul oprit, ca atare au dat dovada de lacomie si viclenie.