miercuri, 13 ianuarie 2010

Completări la sfântul Augustin


Este vădit că textul Confesiunilor sfântului Augustin are rădăcini adânci în literatura anterioară. Confesiunile episcopului nu au apărut pe un teren gol.

Cartea lui Augustin continuă genuri literare mai vechi. Mă refer, în primul rând, la scrierile de factură „aretologică” (aretologia e un ansamblu de mici poeme destinate să perpetueze memoria unui dar divin, a unui fapt miraculos). Mă refer, în al doilea rând, la scrierile penitenţiale (de recunoaştere şi regret pentru o faptă ce încalcă regulile moralei). Mă refer, în fine, la textele "stelografice" (în care o cetate adresează un elogiu zeului, pentru o binefacere sau pentru o încercare salutară, printr-o inscripţie pe o stella).

În acest sens, savantul german Max Zepf a evidenţiat strânsa legătură a lucrării lui Augustin cu aceste venerabile genuri literare.

La rândul său, clasicistul francez, Pierre Paul Courcelle, a evidenţiat patru tipuri de texte care preced şi pregătesc efectiv discursul confesiv al sfântului Augustin: a) naraţiunile (şi dialogurile) despre căutarea adevărului, b) literatura penitenţială (a mărturisirii unei / unor greşeli), c) inscripţiile care menţionează intervenţia salvatoare a unei / unor puteri divine şi, în sfârşit, d) povestirile vizionare.

Am putea adăuga literatura imnică şi, fireşte, aceea de preamărire, de tipul psalmilor din Vechiul Testament. În pofida acestor antecedente, textul Confesiunilor rămâne, neîndoios, o operă de mare, intensă originalitate.

Referinţe:
Max Zepf, Augustins Confessiones, Tübingen: I. C. B. Mohr, 1926, pp.71-88.
P. Courcelle, "Antécédents autobiographiques des Confessions de saint Augustin", in Les Confessions de saint Augustin dans la tradition littéraire, Études Augustiniennes, Paris, 1963, pp.24-33.

N. A. Tabloul aparţine artistei canadiene Mimi Parent (n. 1924). Poartă titlul Leului de aur. Tabloul a fost realizat în 1965.

Niciun comentariu: