vineri, 22 ianuarie 2010

Buchetul entităţilor ciudate


De obicei, înţelegem prin entitate un lucru bine definit: o roză anume, o lampă, un orologiu, o piatră, un ciorap (care poate fi ciorapul preferat al lui Thomas Hobbes), un evantai, un student, un episcop etc. Toate aceste entităţi (lucruri şi făpturi) sînt, evident, corporale. Mai există, totuşi, o categorie de entităţi: incorporalele sau entităţile ciudate.

Mă gândesc, în primul rând, la entităţile plurale. Vorbim de un stol de păsări, de un strat de flori, de un banc de peşti, de o legătură de mărar, de un buchet de gladiole, de o grupă de studenţi. Sunt aceste formaţiuni entităţi în sensul plin al cuvântului? Dacă sînt, atunci trebuie să le rînduim alături de entităţile propriu-zise (lucrurile şi fiinţele). Dacă nu sînt, trebuie să arătăm de ce nu sînt.

În schimb, o cicatrice la tâmplă în ce sens este? Dar surâsul madonelor lui Leonardo da Vinci? Cu siguranţă, nu e vorba în acest caz de entităţi de sine stătătoare, ci de entităţi dependente, de entităţi parazite. Nu sînt, desigur, singurele...

Dar despre limite, graniţe, margini, ce am putea spune? Este limita lucrurilor o entitate asemănătoare lucrurilor obişnuite sau este doar o entitate parazită, o entitate care depinde de o gazdă (teritoriul mărginit de un hotar)? Fireşte că este o entitate parazită”. Aş menţiona, în acest domeniu, studiile redactate de Barry Smith şi / sau de Achille C. Varzi (cf. Barry Smith, "Fiat Objects", in Topoi 20: 2 (2001), 131–148; sau "On Drawing Lines on a Map", in Andrew U. Frank et Werner Kuhn, Dir., Spatial Information Theory. A Theoretical Basis for GIS (Lecture Notes in Computer Science 988), Berlin/Heidelberg/New York: Springer, 1995, pp.475-484).

Dar cavităţile, găurile, orificiile, cariile, tunelurile, nu fac şi ele obiectul ontologiei? Neîndoios, cu toate că şi aceste entităţi sînt de tipul celor parazite (dependente), în sensul că pretind, pentru a exista, o gazdă. Deşi, în sine nu e nimic, toată lumea ştie, caria poate fi o entitate foarte dureroasă.

În încheiere, aş aminti studiul redactat de Roberto Casati şi Achille C. Varzi, Holes and Other Superficialities, Cambridge, MA / London: MIT Press (Bradford Books), 1994.

N. A. Imaginea reproduce un tablou realizat, în1947, de Edith Rimmington (1902-1986). Titlul compoziţiei este The Oneiroscopist.

Niciun comentariu: