luni, 18 ianuarie 2010

Beardsley şi intenţia textului


Filosoful Monroe Curtis Beardsley (1915-1985) a devenit cunoscut în „New Criticism” american prin articolul (scris împreună cu W. K. Wimsatt) intitulat "The Intentional Fallacy" (eroarea intenţională).

Semnificaţia unei opere de artă nu constă negreşit în semnificaţia intenţionată, voită, "pusă" în textul literar (în opera de artă) de autor. Este evident că nu putem recupera intenţia lui Homer din Odiseea sau intenţia autorului anonim din poemul biblic Cântarea cântărilor.

Cu toate acestea, pentru un Eric D. Hirsch (a se vedea Validity in Interpretation, 1967), a renunţa la căutarea intenţiei auctoriale înseamnă a renunţa la însăşi pretenţia de validitate a unei interpretări. Nu aceasta a fost şi poziţia lui Monroe C. Beardsley. Pentru el, textul rămâne, în orice împrejurare, suveran.

Menţionez câteva titluri din opera estetică (destul de parcimonioasă) a lui Beardsley:
1. Aesthetics: Problems in the Philosophy of Criticism, New York: Harcourt, Brace and World, 1958.
2. Aesthetics from Classical Greece to the Present: a Short History, New York: Macmillan, 1966.
3. The Possibility of Criticism, Detroit: Wayne State UP, 1970.

Voi reproduce cuprinsul lucrării Aesthetics: Problems in the Philosophy of Criticism, fiindcă el poate oferi o sugestie despre noţiunea de estetică în gândirea americană, noţiune care se deosebeşte, măcar în unele privinţe, de estetica de pe continent (în care discuţia categoriilor aşa-zis estetice deţine locul principal): The definition of Art; The Ontology of Art; Aesthetic Qualities; Meaning and Metaphor; Representation; Expression; Fiction; Literary Interpretation; Reasons and Judgements; Aesthetic Value.

Deşi a apărat suveranitatea textului în interpretare, estetica lui Monroe C. Beardsley e, mai degrabă, instrumentalistă (sau finalistă), în sensul că valoarea unei opere de artă e „măsurată” prin consecinţele pe care opera de artă le are pentru o anume experienţă personală.

Închei printr-un citat din Aesthetics (p.531): "[Propoziţia] ’X are o valoare estetică mai mare decât Y' înseamnă că 'X are însuşirea de a produce o experinţă estetică mai intensă [of greater magnitude] decât aceea produsă de Y’. Întrucât această descriere defineşte 'valoarea estetică' în termeni de consecinţe, de utilitate sau instrumentalitate a obiectelor... sînt constrâns să o numesc definiţie instrumentală a ‚valorii estetice’".

N. A. Imaginea reproduce un Eseu suprarealist al lui Salvador Dali (1904-1989).


Niciun comentariu: