luni, 7 decembrie 2009

Cum gândiţi că gândim?


Steven Pinker, Cum funcţionează mintea, traducere de Radu Trif, Bucureşti: Editura Alfa All, 2009, 728p..

O carte care ar merita măcar menţionată pe blogul nostru este, desigur, lucrarea lui Steven Pinker cu titlul Cum funcţionează mintea. Autorul oferă o teorie computaţională a minţii umane, deşi mintea noastră înseamnă mai mult decât simplul proces computaţional. Mintea lui homo sapiens sapiens nu e, aşadar, o banală maşină de calculat.

Câteva idei ale lui Steven Pinker merită a fi amintite succint:
a) deocamdată, computaţia naturală este cu mult mai complexă decât orice inteligenţă artificială;
b) mintea e, schematic vorbind, o „maşină de gândit”; prin urmare, percepţia cea mai rudimentară implică un proces neurologic şi informaţional foarte sofisticat;
c) orice comparaţie dintre reţelele informatice naturale şi acelea artificiale oferă o versiune mult simplificată a ceea ce numim realmente „gândire”;
d) cel mai performant „robot” realizat e foarte departe de eficienţa minţii umane; e imposibil de imaginat astăzi, precum în scrierile SF, o revoltă a roboţilor şi un imperiu malefic stăpânit de roboţi (neînduplecaţi şi perfizi).

De-a lungul evoluţiei speciei omeneşti, mintea a fost unealta cea mai performantă: “Nişa cognitivă este reprezentată de multe dintre trăsăturile neobişnuite din punct de vedere zoologic ale speciei noastre. Fabricarea şi utilizarea uneltelor se datorează aplicării în practică a cunoştinţelor acumulate de om privind cauzele şi efectele lumii înconjurătoare, cu scopul îndeplinirii obiectivelor. Limbajul constituie un mijloc de a realiza schimburi de cunoştinţe. El măreşte avantajul cunoştinţelor, care nu numai că pot fi valorificate, ci aplicate şi la alte resurse şi în alte domenii, scăzând concomitent preţul cu care sunt dobândite cunoştinţele, pentru că ele pot fi transmise de la o generaţie la alta, permiţând totodată manifestarea geniului şi învăţarea din greşelile altora…”.

Din perspectiva acestor idei, care ar fi raportul dintre minte (raţiune) şi suflet (ca instanţă morală, care discriminează între virtute şi culpă)? Steven Pinker oferă o imagine apropiată de aceea propusă de eseistul Aldous Huxley care vorbea de minte ca de un „polipier de euri”: “…graţie complexităţii minţii umane, nu este nevoie să ne lăsăm mereu traşi pe sfoară de propriile noastre şicane. Mintea are numeroase părţi componente, unele configurate pentru virtute, altele, pentru raţiune, unele suficient de deştepte pentru a surclasa părţile care nu sunt proiectate nici pentru virtute, nici pentru raţiune. Un sine îl poate înşela pe altul, dar din cînd în cînd un al treilea sine vede adevărul.”

Aş menţiona, în încheiere, că Steven Pinker este profesor de psihologie şi director al Centrului de Neuroştiinţe Cognitive din cadrul prestigiosului Massachussets Institute of Technology. El a redactat Cum funcţionează mintea în 1996. Cartea lui Steven Pinker a primit distincţia publicaţiei New York Times pentru Cartea Anului.

P. S. Un Autoportret al lui Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564) e suficient pentru a ilustra tema gândirii.

Niciun comentariu: