duminică, 29 noiembrie 2009

Şoarecele lui Diogene din Sinope


Se povesteşte că Diogene din Sinope (filosoful cinic), aflându-se într-o situaţie disperată a găsit soluţia dificultăţii sale, privind cu atenţie comportamentul unui şoarece. Asta nu înseamnă, fireşte, că Diogene a fost cel dintâi specialist în etologie.

Diogene a trăit foarte mult. I se atribuie conversaţii (nu tocmai amicale) cu Platon, dar şi cu Alexandru Macedon. De altfel, Diogene ar fi murit în aceeaşi zi în care a murit, la Babilon, regele Alexandru.

Anecdota cu şoarecele este povestită de Theophrast, discipolul lui Aristotel. Într-una din zile, Diogene a văzut un şoarece „care alerga fără să caute un culcuş, fără să ţină seama de întuneric şi fără să dorească din lucrurile socotite ca desfătătoare [nici unul]”. Acest comportament firesc l-a determinat să opteze pentru „natură”, pentru conduita cea mai frustă, cea mai liberă de contrângeri.

În consecinţa acestei întâmplări, Diogene a ales să locuiască într-un butoi în Metroon (templul zeiţei Kybele, în agora ateniană), a ales să nu-şi ascundă niciodată gândul, a ales să nu respecte cutumele sociale etc.

Într-o zi, de exemplu, a văzut o femeie prosternându-se în faţa statuii unui zeu, într-o poziţie lipsită de cuviinţă. Filosoful cinic i s-a adresat astfel: "De ce nu bagi de seamă, femeie? Căci un zeu s-ar putea afla şi în spatele tău. Şi nu ar fi prea mulţumit de privelişte”.

P. S. În imagine: un desen de Lionel Valot.

Niciun comentariu: