luni, 9 noiembrie 2009

Philobiblon


Într-un tratat din 1345, cu titlul Philobiblon (capitolul XV), Richard de Burry aduce un vibrant omagiu cărţilor. Să-l urmărim:

”Cărţile ne încântă când belşugul ne surâde şi ne aduc alinare în vremile de restrişte. Întăresc hotărârile lumeşti, sprijină orice judecată neînfricată. Meşteşugurile şi ştiinţele, ale căror virtuţi greu sunt de închipuit, tot pe cărţi se întemeiază.

Cât este de măreaţă mirabila putere a cărţilor, de vreme ce printr-însele ne este nouă cu putinţă a întrezări hotarele cele de pe urmă ale lumii şi ale vremilor, cele ce se află şi cele ce nu se află, aproape pironind căutătura în oglinda veşniciei! În cărţi ajungem pe culmi şi ne scoborâm în străfunduri, aflăm soiurile de peşti mai multe la număr decât ale păsărilor, cunoaştem însuşirile văzduhului, apelor şi uscatului; din cărţi scoatem nestemate şi alte bogăţii, aflăm puterile tămăduitoare ale ierburilor şi de toţi urmaşii lui Neptun, Ceres şi Pluton. Iar dacă ne este pe plac a cunoaşte vieţuitoarele văzduhului, iată-ne zburând deasupra Olimpului, iată piscurile din Taurus şi Caucaz şi împărăţia Iunonei şi cei şapte aştri şi sferele cereşti. Atingem firmamentul suprem, împodobit cu semne, grade şi zugrăveli, aflăm despre polul antarctic şi despre ceea ce n-a fost dat vreodată nici ochiului să vază, nici urechii să auză.

Ne minunăm de Calea Laptelui ceea plină de strălucire şi de zodiacul jucăuş împodobit cu animale ale lumii cereşti. Prin cărţi ne învăţăm cu umorile şi cu minţile strălucite şi aflăm cu ochiul minţii Cauza Primă şi Motorul Imobil ale nesfârşitelor virtuţi şi ne cufundăm într-o dragoste neţărmurită... Prin cărţi vorbim cu prietenul şi cu duşmanul... Cartea intră în odăile celor puternici, unde glasul celui care o scrie n-ar răsuna altminteri... Când suntem în lanţuri şi nu putem umbla slobozi, ne slujim de cărţi drept soli către prietenii noştri, spre a le cere ajutorul şi a le da de ştire... Ce să mai zicem? Citit-am în Seneca precum că lenevia fără buchii este moarte şi mormântul celor vii, şi numai îndeletnicirea cărţilor şi a buchilor dă viaţă omului”.

Fragmentul este citat de Umberto Eco, în Memoria vegetală şi alte scrieri de bibliofilie, traducere din italiană de Anamaria Gebăilă, Bucureşti: RAO, 2007, p.55.

P. S. Imaginea reprezintă un detaliu din tabloul lui Simone Martini, Bunavestire (1333).


Niciun comentariu: