sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Mielul scitic şi principiul continuităţii


Pe urmele neo-platonicienilor, Leibniz a formulat, în mai multe rânduri, principiul ontologic al continuităţii. Natura nu face salturi. Există o perfectă continuitate între entităţi, specii şi genuri.

Credinţa lui Leibniz este că “existenţa zoofitelor, sau, cum le numeşte Hudde, a plantelor-animale, nu are nimic monstruos”. Zoofitele confirmă continuitatea ontologică.

La limita inferioară a ierarhiei ontologice, Campanella aşază mărgeanul; mărgeanul e, în opinia lui, un arbore marin ‘lapidificat’. Ceva mai sus, Philon Iudeul şi Sextus Empiricus, în succesiunea unor consideraţii aristotelice, vorbesc despre zoofiţi, iar Th. Gaza pomeneşte de planta animalică.

Bélon descrie ‘barametul’ sau ‘barametzul’, mielul scitic (agnus scythicus) care ar creşte în Tartaria: această făptură are trupul de miel, dar rămâne înrădăcinată în pământ, printr-o tulpină ce ia naştere în ombilic”.

Agnus scythicus atestă astfel “principiul continuităţii”, popus de Leibniz. Între regnul vegetal şi cel animal există o fiinţă de trecere.

În articolul din “Encyclopédie”, dedicat acestei făpturi hibride, Denis Diderot va contesta existenţa mielului din Tartaria, ironizîndu-i sardonic pe creduli.

A. N.
P. S. Mirabilele tapiserii - care înfăţişează Apocalipsa de la Angers (secolul al XIV-lea) - aşază faţă în faţă două entităţi hybride: un înger şi un dragon.

Niciun comentariu: