duminică, 15 noiembrie 2009

Carmina Burana


Când am ilustrat categoria estetică a sublimului, am amintit şi opera lui Carl Orff, Carmina burana. Despre ce este vorba?

Carmina Burana constituie primul succes notabil al muzicianului german Carl Orff. El compune aceste “Cantiones profanae cantoribus et choris cantandae comitantibus instrumentis atque imaginibus magicis” în anii 1935-36.

În 1937, Carmina Burana (sau Cântece din Benediktbeuern) sînt interpretate, în premieră, la Frankfurt am Main. Orff devine, alături de câţiva alţi muzicieni, un compozitor cvasi-oficial.

Numele compoziţiei lui Carl Orff trimite la cunoscutul manuscris găsit în mănăstirea Benediktbeuern, din sudul Bavariei (Codex Buranus), şi publicat, parţial, de Johann Andreas Schmeller în 1847. Manuscrisul cuprinde poezii redactate, în secolele XII-XIII, în latina medievală, în franceza şi germana veche, însoţite adesea de notaţia muzicală: aproape sigur, versurile se cântau la petreceri. Uneori, strofele în latină alternează cu acelea redactate în vulgară.

E vorba de aproape două sute de cântece de factură dionisiacă, exaltând frumuseţea domniţelor, amorul liber, dar şi melancolia sfârşitului şi triumful deriziunii universale.

Unele poeme sînt licenţioase, altele parodice (e parodiat hexametrul leonin), altele cuprind adevărate ieremiade, plângeri sau lamentaţii (planctus). După toate opiniile, poemele au făcut parte din repertoriul goliarzilor, al clericilor rătăcitori (scholares vaganti), fiind foarte preţuite în mediile studenţeşti.

Din păcate, în ultima vreme, compoziţia lui Carl Orff e asociată în chip nepotrivit cu tot felul de evenimente politice, pretins solemne, intrând, astfel, în conflict deschis cu libertatea dezlănţuită a cântecului medieval.

Există o traducere în româneşte a versurilor acestei faimoase culegeri medievale, realizată de Eugen Munteanu şi Lucia-Gabriela Munteanu (Polirom, 1998).


P. S. Oferim o reproducere după una din paginile manuscrisului medieval al poemelor "burane"

Niciun comentariu: