luni, 5 octombrie 2009

Ce fel de raţionamente pot trece prin mintea unui câine bine educat


După cum se ştie, stoicii au propus cinci scheme de inferenţă, pe care le-au numit indemonstrabile (modus ponens, modus tollens etc.). Una dintre scheme este atribuită lui Chrysippos şi este formulată în chipul următor: “Dacă primul, atunci primul; dar primul; prin urmare, primul”. O variantă a acestei scheme e şi mai spectaculoasă: “Dacă primul, atunci, primul; dacă nu primul, atunci primul; prin urmare, primul”.

Sextus Empiricus, în prima carte din Schiţe Pyrrhoniene relatează că Chrysippos însuşi ar fi spus că una din schemele sale inferenţiale (a cincea) e proprie până şi câinilor de vânătoare.

Reproduc fragmentul din Sextus: “După Chrisippos, care cel mai mult se războieşte cu animalele necugetătoare, câinele participă şi la mult lăudata dialectică. În adevăr, filosoful pomenit acum spune despre câine că acesta ajunge la a cincea formă [de inferenţă], când – după ce se află la o trifurcaţie de drumuri, mirosind două din ele pe care nu a apucat-o vânatul – o porneşte fără zăbavă pe al treilea drum, fără a mai mirosi urmele.

În mod virtual, zice bătrânul [filosof], câinele face iscusitul raţionament: ‘Vânatul a luat-o sau pe acest drum, sau pe acesta, sau pe acesta. Dar el n-a luat-o nici pe acesta, nici pe acesta. Deci a luat-o pe acest [al treilea] drum’”. Pornind de la citatul din Sextus Empiricus, poetul Şerban Foarţă îl re-scrie în felul de mai jos (în Despre poem ca “tertium datur”):

“Ajuns la ultima arteră a trifurcaţiei forestiere, ogarul îşi aduce-aminte că-l studiase pe Chrysipp: // ‘Dacă nu asta, nici ailaltă, atunci a treia’-şi zice el; şi se repede fără-nconjur, nici prealabilă olfacţie, de-a lungul albiei de nisip // a unui curs precar de apă, pe urmele unui vânat ce nu e, deocamdată, alta decât proiectul sau ficţiunea nărilor sale, - fără chip, // nici nume,- adică definiţie: o dezirabilă fantasmă de aer parfumat, fantomă (care precede!), arhetip // la fel de gol ca un vocabul…
, un soi de nisus olfactivus ş. c. l., - nu altminteri decât, la capătul peniţei alimentate dintr-un şip // de mohorât cristal, poemul, - ieşit pe brânci, însă cu bine, din stoica alternativă a triviei verzi a lui Chrysipp” (cf. Dilema veche, an III, 14-20 aprilie 2006, nr.116, p.6).

Putem formaliza inferenţa canină astfel: (a v b v c) & (-a & -b) → c.
E corect oare?

P. S. Imaginea reproduce un tablou de Louis Icart...

Referinţe:
Sextus Empiricus, Opere filosofice I, traducere de Aram M. Frenkian, Bucureşti: Editura Academiei, 1965, p.31.

V. G.

Niciun comentariu: