sâmbătă, 12 septembrie 2009

Un savant din primul secol creştin: Seneca


Seneca, Naturales quaestiones: Ştiinţele naturii în primul veac, traducere de Tudor Dinu, Vichi Eugenia Dumitru, Ştefania Ferchedău, Lavinia Cuta; ediţie îngrijită şi note de Ioana Costa; indice şi tablă generală de materii de Tudor Dinu, Iaşi: Polirom, 1999, 202p.


Tratatul lui Seneca e îndeosebi o colecţie copioasă de opinii ale altora cu privire la istoria naturală. Filosoful precizează în chip repetat: Aristotel a spus că, Posidonius a spus că, Attalus a spus că…


În sprijinul adevărurilor sale, el citează filosofi, glosatori, vizionari, savanţi, călători, chiar poeţi (Vergiliu, Ovidiu). Pentru Seneca, totul este, aşadar, demn de încredere. Nici o opinie nu e lăsată deoparte. Textul poetic e la fel de credibil ca discursul filosofic. Sau invers…

În practica lui Seneca, istoria naturală e, totuşi, o disciplină pur speculativă. Seneca nu porneşte de la fapte, ci de la pretinse enunţuri despre fapte, pe care le culege din enciclopediile vremii. Raţionamentul cel mai obişnuit e acela prin analogie. Iar termenul de comparaţie e adesea corpul uman.

Seneca are o înclinaţie marcată către faptul curios, neobişnuit, insolit. O secţiune se referă la fulger ca semn, anunţ, prezicere, avertisment. Seneca nu are tendinţa de a scoate concluzii şi date din etimologii (precum, mai târziu, Isidor din Sevilla). Omul e de o mare credulitate, ca toţi anticii, de altfel. Consemnează cu seriozitate că fulgerul face să îngheţe vinul în butii şi goleşte şerpii de venin. Fulgerul, mai spune Seneca, ia minţile, topeşte sabia din teacă, dar lasă teaca neatinsă.

Seneca nu observă în chip deosebit şi atent lumea din jur. Citeşte, în schimb, cu luare aminte tot ceea ce s-a consemnat despre lume şi analizează minuţios ceea ce citeşte. Studiul naturii nu are ca finalitate o mai bună cunoaştere a ei, ci o mai corectă atitudine faţă de fenomenele naturale: faţă de viaţă, moarte, dezastre, epidemii etc.

Tratatul devine treptat un amestec de observaţie corectă şi de opinii incredibile. În timpul ploilor diluviale, precizează filosoful, lupii vor înota alături de miei. Există ape care schimbă culoarea oilor ce se adapă din ele: cele albe devin negre, cele negre devin albe etc.

Discursul enciclopedic e întrerupt de lungi meditaţii asupra morţii, fricii, linguşirii, luxului, rafinării plăcerilor, decăderii moravurilor, deşertăciunii, vacuităţii etc.

Niciun comentariu: