luni, 17 august 2009

Aritmetica neputinţelor divine. Epilog


Nota cu privire la omnipotenţa divină a avut parte de câteva observaţii iritate. Pentru acest motiv, voi face în cele ce urmează un mic adaos.

În primul rând, trecutul pe care nici Dumnezeu nu-l poate modifica (în opinia majorităţii comentatorilor) e trecutul evenimenţial, trecutul ca succesiune de fapte, întâmplări, evenimente. La acest trecut se referă şi Thoma d’Aquino, în momentul în care pune ciudata întrebare: “Utrum Deus possit virginem corruptam reparare…”.

În al doilea rând, nu doar raţionaliştii, ateii sau ereticii hulitori au abordat problema omnipotenţei lui Dumnezeu. De altfel, nu se poate spune că sfântul Thoma d’Aquino sau Alvin Plantinga (dintre cei menţionaţi în nota precedentă) ar fi nişte bieţi atei.

Un exemplu de non-raţionalist (sau, dacă vreţi, de anti-raţionalist) care menţionează această problemă este Blaise Pascal (1623-1662), într-una din cugetările sale (aceea cu numărul 654 în ediţia Brunschvicg). Iată traducerea acestui fragment: “Această regulă este generală: Dumnezeu poate totul, în afară de lucrurile pe care, dacă le-ar putea, el nu ar mai fi atotputernic, precum a muri, a fi înşelat, a minţi etc.”.

Blaise Pascal trimite pentru a-şi sprijini paradoxala afirmaţie (“poate totul cu excepţia”) la De civitate Dei a sfântului Augustin.

4 comentarii:

mihai.onofreiciuc spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
mihai.onofreiciuc spunea...

Definitia trecutului ca evenimenţial se invarte in cerc:
E ok sa definesti trecutul ca evenimente, daca nu as vedea ulterior evenimentele definite ca fiind trecut.

Daca este sa vorbim despre Dumnezeu, prefer trecutul definit ca "amintirea oamenilor despre fecioria trecuta", decat ca prezumtia ca "toate fetele sunt initial fecioare, inseamna ca si aceasta fata a fost candva fecioara".
Daca ar fi sa salvam pe un om de la moarte, as merge si pe definitia trecutului existential.

Surprinde Pascal undeva genul de antinomii simple?:
Dumnezeu a aratat ca poate muri, tocmai pentru a invia.
El se lasa inselat, mintit, tocmai pentru ca e atotputernic.

Felicitari pentru blog, filozofia este o indeletnicire serioasa.

andreea u spunea...

Daca totusi Dumnezeu nu poate sa moara, de ce ar putea atunci Iisus sa revina la viata? Moartea nu poate face parte din logica divina intrucat moartea lui Dumnezeu ar insemna un soi de abandon al creatiei. Moartea in sine reprezinta pentru Dumnezeu o putinta careia ii lipseste insa acea doza de vointa sau nebunie ce ar duce la implinirea ei, la aparitia, evenimentialitatea sau survenirea ei. Decurge de aici ca moartea si posibilitatea implinirii ei exista, dar nu in timp; exista in abstracto, ca putinta absoluta. Practic, D. nu cunoaste nici o neputinta...

andreea u spunea...

Daca totusi Dumnezeu nu poate sa moara, de ce ar putea atunci Iisus sa revina la viata? Moartea nu poate face parte din logica divina intrucat moartea lui Dumnezeu ar insemna un soi de abandon al creatiei. Moartea in sine reprezinta pentru Dumnezeu o putinta careia ii lipseste insa acea doza de vointa sau nebunie ce ar duce la implinirea ei, la aparitia, evenimentialitatea sau survenirea ei. Decurge de aici ca moartea si posibilitatea implinirii ei exista, dar nu in timp; exista in abstracto, ca putinta absoluta. Practic, D. nu cunoaste nici o neputinta...