vineri, 10 iulie 2009

Constantin Noica: Scrisori către Valeriu Gherghel (7)


14. X. 981, Păltiniş

Dragul meu,

mă bucur că eşti dispus să joci partida pînă la capăt (cei 2 ani).

Am fost la Bucureşti, însă lipsea prof. Milcu. Îl voi găsi neapărat zilele acestea, cînd mă întorc acolo ca să-mi răspândesc “Ontologia”, al cărei semnal l-am primit.

Te rog mult să ai încredere şi să mai suporţi calvarul câteva săptămîni, puţine sper.

Spune atît lui Badea cît şi asistentului (dacă vrea el) să-mi scrie un cuvînt. Pe primul l-aş pune în legătură cu Mihai Nasta, eventual.

Nu uita că eşti singurul pe profilul meu şi că astfel mă interesează cu deosebire evoluţia d-tale. Poţi traduce cu încredere “Prolegomenele”.

Cu toată prietenia,

C. Noica

Observaţiile destinatarului:

1. Cînd vorbeşte de dispoziţia mea de a juca pînă la capăt partida, Noica înţelege, desigur, prima partidă, aceea a instrumentării (ea cuprinde studiul minuţios al filosofilor importanţi - cei 12 “apostoli ai filosofiei” - , în limba în care au scris: greacă, latină, germană, engleză etc.) şi nu partida întreagă, aceea care, în concepţia sa, trebuia să se încheie printr-un legato al scrierilor personale. Constantin Noica înţelegea prin legato faptul legăturii şi decurgerii gîndurilor (şi scrierilor care îl exprimă) unul din altul. Ca să dau un exemplu: pentru el era de neconceput să scrii, mai întîi, o carte de ontologie şi, apoi, să compui un roman sau un comentariu, strict estetic, al “Giocondei” lui Da Vinci.

2. Am mai spus: “Devenirea întru fiinţă” (sau “Tratatul de ontologie”, cum sună unul din subtitlurile cărţii) a apărut la începutul lui octombrie 1981. Noica mi-a dăruit un exemplar.

3. Badea e fostul meu profesor de limba latină din liceu: Gheorghe Badea. Om cu imense înzestrări de pedagog, cu un farmec deosebit, Badea nu a redactat, din păcate, decît un “Dicţionar grec-român”.

4. Cred că asistentul la care face aluzie Noica e Ştefan Afloroaei (despre care îi vorbisem, pesemne, într-o scrisoare anterioară). Constantin Noica l-a cunoscut pe Ştefan Afloroaei la întîlnirea din octombrie 1987, cînd a venit la Iaşi. Cu acel prilej a şi conferenţiat la Facultatea de Filosofie (în actuala Sală de Consiliu). Din cîte îmi amintesc, cuvîntul său (şi răspunsurile la întrebările studenţilor) au fost înregistrate pe bandă.

5. “Singur pe profilul meu”: Noica nu a recunoscut niciodată decît îndreptăţirea metafizicii. Eram, probabil, atunci, singurul care alesese această “specialitate regină”. Alţii optaseră pentru “filosofia culturii”, precum Liviu Antonesei.

Un comentariu:

Filonous spunea...

Sunt convins că cititorii dumneavoastră, printre care mă număr, v-ar fi recunoscători dacă aţi posta pe blog înregistrarea conferinţei domnului Noica.

Cu stimă,
Spoitu Alexandru Tiberiu