duminică, 26 iulie 2009

Briciul lui Ockham şi cuţitaşul lui Picasso



Nominalistul William Ockham (aproximativ 1295 – 1349) este faimos pentru un aşa-numit principiu al economiei în gîndire. Principiul e cunoscut şi sub denumirea de “briciul lui Ockham”. Cu acest brici proverbial, William Ockham ar fi retezat mult prea bogata “barbă a lui Platon”.

Iată o formulare apocrifă a principiului în cauză: “Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem”. Deşi nu a fost găsit în textele care ne-au rămas de la Ockham, principiul redă corect tendinţa generală a gîndirii sale.

În schimb, istoricii filosofiei medievale consemnează două expresii ieşite de sub pana lui Ockham, care au un înţeles asemănător: “numquam ponenda est pluralitas sine necessitate”. Propoziţia apare într-un comentariu al lui Ockham la tratatul lui Petrus Lombardus (“Liber sententiarum”).

În Summa Totius Logicae, I, 12, Ockham afirmă: “Frustra fit per plura quod potest fieri per pauciora”. Adică: nechibzuiţii realizează prin mai mult ceea ce poate fi realizat prin mai puţin.

I se atribuie, de asemenea, lui Ockham următorul enunţ care a fost condamnat ca eretic:”Est articulus fidei quod Deus assumpsit naturam humanam. Non includit contradictionem, Deus assumere naturam assinam. Pari ratione potest lapidem aut lignum”: nu e în afara logicii să gîndim că Dumnezeu s-ar fi putut întrupa într-un măgar. Ipoteza e amintită, în treacăt, şi de Amos Funkenstein, în lucrarea lui fundamentală cu titlul Teologie şi imaginaţia ştiinţifică: Din Evul Mediu pînă în secolul al XVII-lea

Cum am văzut, Constantin Noica nu agrea cuţitul, considerîndu-l unealta cea mai puţin filosofică. Cuţitul minţii separă ceea ce Platon nu a socotit niciodată separabil. Anume: realităţile şi Formele. A vedea realităţile şi Formele în separaţie, cum face Aristotel, cel dintîi, e un mod greşit de a interpreta ontologia lui Platon. În consecinţă, cuţitul e nefilosofic, în viziunea lui Noica, fiindcă multiplică entităţile. Deşi nu a fost nominalist, Noica e, în acest sens, un urmaş al lui Ockham.

Estimp, am primit de la poetul Şerban Foarţă (căruia i-am semnalat articolul lui Noica de pe blogul nostru) un minunat desen în alb-negru al lui Picasso, Coq et couteau, datat 21 martie 1947. Dacă e anti-metafizic, cuţitul rămîne, măcar în unele împrejurări, util…

Am reprodus desenul lui Picasso deasupra acestei neînsemnate note.

Niciun comentariu: