miercuri, 3 iunie 2009

Mic excurs despre nasul Cleopatrei


Am văzut în articolul precedent că Jean-Michel Fontanier consideră termenul latin „accidens” ca o versiune a termenului grec „sumbebekos”, foarte frecvent în operele lui Aristotel. Pentru a afla mai multe cu privire la cuvântul elin, putem consulta capitolul dedicat acestuia de Francis E. Peters, în Termenii filosofiei greceşti, Bucureşti: Humanitas, 1997, pp.261-262.

Participiul perfect „sumbebekos” are, la filosofii greci, următoarele semnificaţii: „însoţitor”, „accident” (logic), „eveniment accidental”. O informaţie interesantă e aceea că Democrit argumenta faptul că orice calitate (sau proprietate) a lucrurilor e o iluzie. Proprietăţile accidentale ale unei entităţi oarecare (de tipul „roşu”, „înalt”, „murdar” etc.) nu au existenţă obiectivă. Cu adevărat existent e doar subiectul (sau substratul). Dar abia Aristotel face o deosebire limpede între lucru (sau subiect: „hupokeimenon”) şi proprietatea (atributul, însoţitorul) acestuia. „Sumbebekos” este, în definiţia aristotelică din Metafizica, 1025a, „o determinaţie [o proprietate, o însuşire] ce revine unui lucru..., dar care nu este nici necesară, nici constantă”. Prezenţa sau absenţa „însoţitorului”, a accidentului (id est a proprietăţii accidentale) nu afectează realitatea lucrului determinat. Deşi unii istorici au afirmat o părere contrară, însuşirea Cleopatrei de a fi avut un nas mai acuzat (în sensul lungimii*) nu i-a afectat esenţa, ci doar farmecul irezistibil, pentru care depun mărturie generalii romani Antoniu şi Caesar (viitorul imperator).

Deosebirea aristotelică dintre subiect (lucru) şi accidente se va păstra, cu unele nuanţe, la Epicur, stoici şi neo-platonicieni (cf. Peters, 1997, p.262).

Andrei Cornea, traducătorul român al Metafizicii lui Aristotel, traduce pe „to sumbebekos” prin „context” sau „proprietate contextuală”, precizând că aceste echivalenţe redau „satisfăcător ideea că există o caracteristică a subiectului care, deşi poate fi importantă, nu este cuprinsă în definiţia lui. Dimpotrivă, termenul scolastic ‚accident’ sugerează întâmplarea, hazardul, ceea ce nu corespunde decât parţial conceptului aristotelician” (cf. „Lămuriri preliminare”, in Aristotel, Metafizica, traducere, comentariu şi note de Andrei Cornea, Bucureşti: Humanitas, 2001, p.18).

* Nu puţini esteticieni au încercat să determine cu exactitate lungimea nasului Cleopatrei. Nu au avut, din păcate, succes...

Niciun comentariu: