sâmbătă, 13 iunie 2009

Jorge Luis Borges: Simurgul


Am tradus mai demult un articol (să-l numim astfel), prelucrat de Jorge Luis Borges (1899 – 1986) după o carte arabă, în al său Manual de zoologia fantastica, 1966, scris în colaborare cu Margarita Guerrero, care e, în realitate, o enciclopedie a entităţilor imaginare. Într-un fel, simurgul este o ipostază orientală a păsării Phoenix (din poemele lui Ovidiu şi Lactantiu). Sunt convins că textul lui Boges o să vă placă şi că, mai ales, vă va pune pe gânduri prin complexitatea şi frumuseţea lui. Ca, altminteri, şi parabolele “postate” în zilele anterioare.

V. G.


Simurgul 

“Simurgul este o pasăre fără de moarte, ce-şi face cuibul în ramurile Pomului Cunoaşterii: Burton a asemuit-o cu acvila scandinavă, care în Edda Menor cunoaşte o mulţime de lucruri şi trăieşte în crengile Arborelui Cosmic cu numele Yggdrasill.

În Thalaba (1801) lui Southey şi în Ispitirea sfântului Anton (1874) a lui Flaubert se relatează despre Simorg Anka: Flaubert îl priveşte numai ca pe un serv al reginei Belkis şi îl descrie drept o pasăre cu pene portocalii, ca făcute din solzi metalici, capul ei mic aducând cu un chip omenesc şi înzestrată cu patru aripi, cu gheare de vultur şi cu o coadă imensă de păun. În schimb, sursele dintâi descriu în alt chip simurgul şi îi acordă o importanţă mult mai mare. Ferdousi, în Cartea Şahilor, unde sunt compilate şi puse în versuri vechile istorii ale Persiei, consideră simurgul drept tatăl adoptiv al lui Zal, părintele eroului poemei.

Farid al-Din Attar, în veacul al XIII-lea, ridică simurgul la rangul de simbol sau siglă a divinităţii. (în Mantiq al Tayr - Colocviul păsărilor). Subiectul acestei alegorii, care conţine patru mii cinci sute de distihuri, este bizar. Ipoteticul rege al păsărilor, simurgul, lasă să-i cadă o pană cu totul minunată într-un ţinut din mijlocul tărâmului chinezesc; păsările hotărăsc să-l caute pe rege, nemulţumite de starea anarhică în care se aflau. Ştiau că numele regelui lor înseamnă ‘treizeci de păsări’, ştiau că palatul său se află în Kaf, un munte sau un lanţ muntos, care dă ocol pământului. La început unele păsări au fost cuprinse de spaimă: filomela găsea drept motiv dragostea ei pentru roză, papagalul, frumuseţea lui, care este de altfel şi cauza pentru care stătea în colivie, cocoşul de munte nu se putea despărţi de pietrele negre, nici bâtlanul de bălţi, nici cucuvaia de ruine.

Hotărâră, în fine, să purceadă la temerara aventură; au străbătut şapte văi sau şapte mări; numele penultimei era Prăbuşirea în vid, al celei din urmă - Nimicirea. Multe din cele ce începuseră drumul renunţară, altele pieriră în timpul lungii călătorii. Treizeci dintre ele, purificate prin chinuri, au acces în cele din urmă pe muntele Kaf. Şi, în chiar acel moment, pricepură că ele sunt simurgul şi că simurgul este fiecare din ele şi că simurgul sunt toate la un loc.

Cosmograful Al-Oazwini, în tratatul său intitulat Miracolele creaţiunii, susţine că Simurgul Anka trăieşte o mie şapte sute de ani şi că, atunci cînd fiul acestuia a crescut, el îşi aprinde un rug şi se aruncă în flăcări. Acet amănunt, observă Lane, aminteşte legenda păsării Phoenix”.


Niciun comentariu: