luni, 22 iunie 2009

Iuda cel roşu, tăietorul de lemne şi cărbunarul


Michel Pastureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, traducere de Em. Galaicu-Păun, Chişinău: Editura Cartier, 2004, 504p.

Michel Pastoureau (n. 1947) e un specialist recunoscut în “heraldică”. O istorie simbolică a Evului Mediu occidental cuprinde 16 capitole. În primul text, “Simbolul medieval”, se precizează că investigaţia simbolismului trebuie să înceapă cu vocabularul: abia acum înţelegem de ce mărul e considerat (în poveşti) malefic, iar ştiuca o făptură benefică (sau cu expresia unui comentator “aducătoare de laude”), de ce sfînta Ecaterina este patroana rotarilor, iar sfîntul Augustin vindecă ochii numai în ţările de limbă germană. Simbolul, afirmă Michel Pastoureau, este o realitate mai profundă, mai puternică decît lucrul real pe care-l reprezintă [p.21].

O primă parte a cărţii se referă la “Bestiarul medieval”. Autorul consemnează, printre alte informaţii pitoreşti, procese intentate scroafelor (de infanticid etc.), locul leului în heraldică, legendele legate de naşterea leopardului, de fauna blazonului în genere etc.

A doua parte a cărţii tratează despre “Regnul vegetal”. Tăietorul de lemne şi cărbunarul exercită meserii damnate, pentru că lemnul şi materia sînt vii. În pădurea medievală, unii arbori sînt benefici, alţii dăunători. În fine, Pastoureau dedică un studiu florii de crin, floarea Fecioarei Maria, dar şi a casei regale franceze (crinul angevin).

O a treia parte e dedicată “Culorii”. Autorul cercetează, astfel, de ce sfîntul Mauriciu a devenit patronul boiangiilor, de ce “omul roşu” are o reputaţie proastă: în roşu e zugrăvit Iuda şi, îndeosebi, toate persoanele stigmatizate. Semnificaţia unui lucru / obiect / fiinţă provine, mai întîi, din numele său, din etimologie [populară, cel mai adesea], din ceea ce sugerează numele: în germană, de exemplu, numele “Ischariot” (bărbatul/omul din Carioth, localitate din sudul Hebronului) evocă expresia “ist gar rot” (care este în întregime roşu) şi, în acest chip, “Iuda devine omul roşu prin excelenţă, cel a cărui inimă este locuită de flamele infernului, culoarea roşie fiind semnul naturii sale mişele şi anunţînd trădarea” [p.14].

O secţiune, a patra, se referă la “Emblemă”.

Lucrarea lui Michel Pastoureau este, desigur, o operă de vastă erudiţie, animată de o admirabilă voinţă de ordonare. Ea formulează rezultatele a peste trei decenii de cercetări asupra simbolului, imaginii şi culorii, fiind (şi) o propunere de “istorie simbolică”.

Niciun comentariu: