duminică, 7 iunie 2009

French Theory: ultimul reprezentant*


Deşi e un filosof verbios şi, adeseori, voit obscur, Jean Baudrillard (29 iulie 1929 – 6 martie 2007) e un autor interesant. S-a impus prin lucrarea “Sistemul obiectelor” (1968) şi a impus în vocabularul filosofic termenul „simulacru”. Nu e puţin lucru.

Sub titlul Cuvinte de acces, Bogdan Ghiu a tradus recent Mots de passe, o lucrare publicată de autor în anul 2000. În treacăt fie spus, “mot de passe” este sintagma folosită în hexagon ca echivalent al termenului englezesc, foarte uzitat astăzi, „password”.

Baudrillard trece drept unul din teoreticienii (şi criticii) societăţii post-moderne, fiind inclus, alături de Foucault, Derrida şi Deleuze, în ceea ce un comentator, Francois Cusset, a numit într-o carte „French Theory”. Pentru a ne face o idee de stilul înflorit, preţios şi excesiv de căutat al autorului francez, am ales câteva fragmente din Cuvinte de acces:

(a) „Cuvintele sunt, poate, într-o mult mai mare măsură purtătoare, generatoare de idei şi nu invers. Operatori ai unei vrăji, operatori magici, cuvintele nu numai că transmit aceste idei şi aceste lucruri, dar se metaforizează şi se metabolizează ele însele unele în altele, urmând un fel de evoluţie în spirală. În felul acesta, sunt călăuze ale ideilor”. O opinie la care nu ar subscrie cu siguranţă niciun filosof analitic.
(b) „Gândirea trebuie să joace un rol catastrofic, să fie ea însăşi un element de catastrofă, de provocare, într-o lume care vrea să epureze totul, să extermine moartea, negativitatea. Dar ea [gândirea] trebuie să rămână, în acelaşi timp, umanistă, preocupată de uman, iar în acest scop să regăsească reversibilitatea dintre bine şi rău, dintre uman şi inuman”.
(c) „Ar fi o imensă trufie din partea mea să am pretenţia de a emite un cuvânt de încheiere. Cred însă că am parcurs un itinerar în care termenii - moartea, fatalul, femininul, simularea - s-au metabolizat unii în alţii, parcurgând un fel de spirală. N-am avansat nici măcar cu un pas pentru a ne apropia de o eventuală finalitate. N-am făcut decât să parcurgem o serie de paradigme care nu-şi află sfârşitul şi care nu îşi primesc finalitatea decât în momentul în care se metamorfozează. Căci, dacă mor conceptele, ele mor de propria lor moarte frumoasă, dacă pot spune aşa, trecând de la o formă la alta - ceea ce continuă să fie cel mai potrivit mod de a gândi. Nu există prin urmare sfârşit, încheiere, nu există concluzie. Pentru mine o gândire este radicală în măsura în care nu are pretenţia de a se proba pe sine, în măsura în care nu pretinde să se verifice printr-o realitate oarecare”.

*Jean Baudrillard, Cuvinte de acces, traducere din limba franceză de Bogdan Ghiu, Bucureşti: Editura ART, 2008, 84p., 17 lei noi.


Niciun comentariu: