miercuri, 6 mai 2009

Cum se scrie o recenzie


De obicei, tânărul care îşi propune să redacteze o recenzie se pregăteşte pentru o ispravă care va uimi umanitatea şi va fi consemnată într-o nouă ediţie a Bibliei. Recenzia devine, astfel, un prilej de a-şi etala geniul şi erudiţia incomparabile. El nu prezintă, prin urmare, o carte, pur şi simplu: ar fi mult prea înjositor pentru vanitatea lui! El construieşte, în realitate, un eseu pretenţios, înflorit şi eterat, abscons şi zadarnic, din care nu poţi deduce nimic cu precizie. Nu pricepi nici despre ce vorbeşte cartea şi nici ce a vrut să realizeze, pînă la urmă, ilustrul nostru recenzent. În final, productul lui nu e nici eseu şi nici recenzie propriu-zisă. E un hibrid care nu foloseşte nimănui, de o dezolantă uscăciune.

Pentru acest motiv, am ales să traduc (ca model de prezentare a unei cărţi!) o recenzie din revista “The Review of Metaphysics” (numărul pe martie 2007). Recenzia este semnată de Anand Vaidya, profesor la San Jose State University, şi se referă la volumul intitulat “Varieties of Things: Foundation of Contemporary Metaphysics” (Massachusetts: Blackwell Publishing, 2005, x + 278pp.), volum publicat de Cynthia Macdonald. Am simplificat recenzia. În paranteze drepte am făcut unele completări.
V. G.

"Varieties of Things este o foarte bună introducere în cîteva din temele metafizicii contemporane. Ea poate fi folosită atât ca un curs de metafizică, dar şi ca un comentariu original. Cartea cuprinde trei părţi.


Partea I se intitulează ‘Metafizica şi instrumentele ei’. Ea oferă o prezentare a metafizicii în calitate de investigaţie ontologică a ceea ce există realmente şi a naturii acestei realităţi. Instrumentele de care poate uza metafizicianul includ: criterii de angajament ontologic, principii de individuaţie şi principii de identitate, precum Legea lui Leibniz [e vorba de ‘legea identităţii indiscernabililor’ şi de ‘legea indiscernabilităţii identicilor’]. Macdonald discută amănunţit concepţiile provocatoare cu privire la natura metafizicii, propuse de Aristotel şi Kant, distincţia lui Strawson dintre metafizicile descriptive şi prescriptive (revizioniste), dar şi deosebirea lui Carnap dintre chestiunile interne şi cele externe…

În partea a II-a, intitulată ‘Particularele’, Macdonald cercetează entităţile materiale, persoanele şi evenimentele. Ea este de departe cea mai dezvoltată secţiune a cărţii. În capitolul despre entităţile materiale, Macdonald respinge două abordări reductive ale substanţelor: teoria ‘fasciculului substanţial’, conform căreia entităţile sînt fascicule [mulţimi] de proprietăţi şi teoria substratului, care consideră obiectele [lucrurile] ca mulţimi de proprietăţi ‘prinse’ [dependente] de un substrat simplu şi în chip necesar lipsit de orice proprietate. Teoria fasciculului este respinsă pentru că ea nu poate lămuri în ce mod o anume substanţă constituie, în cele din urmă, un lucru unitar şi, de asemenea, în ce mod o substanţă persistă şi supravieţuieşte schimbărilor… Teoria substratului simplu este, probabil, un răspuns la teoria fasciculului, întrucât presupune un constituent stabil pentru fiecare particular în parte şi poate explica mai bine în ce chip o entitate materială supravieţuieşte schimbării. După un examen al diferitelor opinii în această chestiune, Macdonald argumenteză, totuşi, că teoria substratului este ea însăşi incoerentă…

Macdonald împărtăşeşte o concepţie care ar putea fi numită ‘descriere exemplificativă a proprietăţilor’ unui obiect [substanţă, entitate]. Ea reprezintă o abordare non-reductivă a substanţei, prin partiţia [clasificarea] proprietăţilor deţinute de un obiect în proprietăţi care îl individualizează şi proprietăţi care îi descriu identitatea. Anumite proprietăţi ale unui măr sînt esenţiale şi îl caracterizează ca obiect cu un anumit mod de a fi, însă nu spun nimic despre indentitatea lui. De exemplu, proprietatea de a fi un măr are funcţia de a conferi entităţii o identitate, două mere roşii şi unul verde împărtăşesc proprietatea esenţială de a fi măr, dar ele diferă prin culoare, care e o însuşire accidentală a fiecărui măr particular, care, pe de altă parte, se deosebeşte şi printr-o localizare spaţio-temporală. În concepţia lui Macdonald, obiectele materiale sunt exemplificări ale unor proprietăţi substanţiale specifice [‘substance-kind proprieties’] în spaţiu şi timp.

În capitolul 4, Macdonald discută angajamentul ontologic în cazul unei persoane şi prezintă cîteva abordări istorice ale problemei următoare: ce înseamnă să fii o persoană [şi să-ţi păstrezi identitatea prin timp]…

În capitolul 5, Macdonald analizează evenimentele, începînd cu opera clasică a lui Donald Davidson. Ea discută trei criterii importante pentru identitatea unui eveniment: coincidenţa spaţio-temporală, coincidenţa spaţio-temporală necesară şi identitatea [‘sameness’] dintre cauză şi efect…

Cercetarea particularelor de către Macdonald evidenţiază o înclinaţie realistă: ea e puţin interesată de anti-realismul unor teorii precum acelea care propun un constructivism social al particularelor. Doar în partea a III-a, intitulată “Universalele”, Macdonald prezintă cîteva concepţii anti-realiste demne de atenţie. Sunt analizate pe larg nominalismul extrem al lui Nelson Goodman, dar şi nominalisme moderate, precum nominalismul asemănării şi nominalismul tropilor. În încheiere, Macdonald oferă o bună prezentare a modului în care un demers platonician [care acceptă ‘universalele’] poate da răspuns vestitului “argument al celui de al Treilea Om”.

În consecinţă, Varieties of Things este o carte care poate interesa pe toţi cei interesaţi de problemele metafizicii şi de fundalul lor, e scrisă limpede, cu exemple elocvente şi analize pasionante”.

3 comentarii:

Nicolescu Ana-Maria spunea...

Interesant blogul.

david_andrey2005 spunea...

saru'mana pentru model! mia prins foarte bine

Florin spunea...

bun nodelul, dar fara introducere ar fi fost prea "SEC".

multumesc