luni, 25 mai 2009

Cum se face o bibliografie (2)


Într-o “postare” mai veche, am propus o bibliografie elementară, pe tema “erotismului” medieval. Ar fi potrivit, mă gândesc, să ofer astăzi o listă (incompletă, desigur) cu traduceri recente din unii gânditori medievali. Înţeleg prin Evul Mediu, asemenea istoricului francez Jacques Le Goff, o foarte lungă perioadă, care îi cuprinde, poate, şi pe Tertullian (160-220 post Christum), dar şi pe Nicolaus Cusanus (1401-1464). Am păstrat unele adnotări personale la câteva titluri (note biografice, cota cărţii la BCU etc.).

Bibliografia prezintă dificultatea că numele gânditorilor din Evul Mediu, în majoritate, nu pot fi decât cu greu (şi nefiresc) ordonate după regula de astăzi, care cere să punem numele în faţa prenumelui. Prin urmare, chiar dacă e vorba de Petrus Abaelard (Petrus Abailard, Pierre Abélard) - istoriile filosofiei medievale consemnează toate aceste grafii – vom înregistra numele său la litera P.
V. G.

Bibliografie: Filosofi medievali în limba română

1. ALBERT CEL MARE, Despre destin, traducere de Cornel Todericiu, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2002 [?].
2. BOETIUS DIN DACIA, Despre viaţa filosofului, ediţie bilingvă, traducere, notă introductivă, note şi comentarii de Mihai Maga, Iaşi, Polirom, 2004, 136p. [Boetius e un reprezentant al averroismului latin (sau al aristotelismului heterodox). Cartea cuprinde două tratate exegetice ale acestui teolog suedez (unii spun danez). Comentarii la Aristotel care trebuie înţelese în contextul mişcărilor din mediul universitar parizian al anilor 1268-1272].
3. BONAVENTURA, Despre reducerea artelor la teologie, traducere de Horia Cojocariu, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2006.
4. HUGO DIN SAINT VICTOR, Meditaţii spirituale, traducere din limba latină de Miruna şi Bogdan Tătaru-Cazaban, notă istorică, comentarii şi studiu [“Homo interior între metafizică şi mistică speculativă”, pp.189-241] de Bogdan Tătaru-Cazaban, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2005, 263p. [Hugo din Saint Victor e invocat în legătură cu “lectio divina”. A practicat, în scrierile sale, ordo alphabetica].
5. IOAN DAMASCHIN, Despre cele două voinţe ale lui Hristos, traducere de pr. Olimp N. Căciulă, postfaţă de pr. John Meyendorff, cronologie, note şi bibliografie de Bogdan Tătaru-Cazaban, Bucureşti, Editura Anastasia, 2004, 132p. [Ioan Damaschinul respinge monotelismul şi monoenergetismul. Iisus nu are doar o singură natură, pe cea divină, cum cred monoenergetiştii şi nici o singură voinţă, cum cred monoteliştii. Ioan Damschinul se naşte la Damasc în anul 650. Se numea Mansur ibn Sarjan. La vîrsta de 30 de ani participă la cel de-al şaselea sinod ecumenic (Constantinopol III). Se retrage la mănăstirea Sfîntul Sava de lîngă Ierusalim. Devine patriarh al Ierusalimului (705-735). Contemporan cu mişcarea iconoclastă ce se declanşează sub împăratul Leon III Isaurianul (printr-un decret din anul 726). Ia parte la polemica despre imagine/icoane prin trei Discursuri în favoarea sfintelor icoane. Moare la vîrsta de 99 de ani!!!].
6. NICOLAUS CUSANUS, Coincidentia oppositorum, două volume, ediţie bilingvă, studiu introductiv, traducere şi note de Mihnea Moroianu, Iaşi: Polirom, 2008. [Volumul I cuprinde şi “Ydiota de sapientia”. Termenul “ydiota” - din care Deleuze a făcut un “personaj filosofic”: idiotul – e tradus în ediţia aceasta prin “neştiutor”, dar poate fi echivalat şi prin “profan”, “ignorant” sau “nepriceput”, cum s-a încercat, de altfel, în unele versiuni englezeşti sau germane. Totuşi, sintagma “Ydiota de sapientia” (“Neştiutorul despre înţelepciune”) e deliberat construită de Cusanus pentru efectul ei oximoronic].
7. PIERRE ABÉLARD, Comentarii la Porfir. Despre universalii împreună cu fragmente corespondente din Porfir, Boethius şi Ioan din Salisbury, ediţie bilingvă, traducere din limba latină de Simona Vucu, notă introductivă, tabel cronologic şi note de Claudiu Mesaroş şi Simona Vucu, postfaţă de Claudiu Mesaroş, Iaşi, Polirom, 2006, 230p.
8. TERTULIAN, Tratate dogmatice şi apologetice, ediţie bilingvă, studiu introductiv, traducere şi note de Dionisie Pîrvuloiu, Iaşi: Polirom, 2007, 629p. [Vestita frază: “Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit? Nu mă ruşinez, chiar dacă trebuie să te ruşinezi. Mai mult, Fiul lui Dumnezeu a murit; este de crezut, chiar dacă este prosteşte. A înviat din mormânt; este neîndoielnic, chiar dacă este cu neputinţă” face parte din tratatul intitulat “Despre trupul lui Hristos”, V, în volumul de faţă la p.250 (versiunea latină), 251 (traducerea)].
9. THOMAS AQUINAS, Sanctus, Despre Dumnezeu Treime, Editura Galaxia, 2004, 292p. [cote BCU: II-43.050, II-43051.].
10. TOMA DIN AQUINO, Despre principiile naturii către fratele Silvestru, traducere de Valentin Doru Căstăian, note şi comentarii de Alexander Baumgarten, cu un eseu despre problema analogiei fiinţei la Sfîntul Toma din Aquino de Alin Tat, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001, 119p.
11. TOMA DIN AQUINO, Despre guvernămînt, ediţie bilingvă, traducere şi note de Andrei Bereschi, postfaţă de Molnar Peter, Iaşi, Polirom, 2005,
12. TOMA, D’AQUINO, Dizertaţii despre adevăr, Bucureşti, Humanitas, 1994, 176p. [cote BCU: I-6930, I-6940].
13. WILLIAM OCKHAM, Despre universalii, traducere, studiu introductiv, comentarii şi note de Alexander Baumgarten, Iaşi, Polirom, 2004, 182p. [Sub titlul Despre universalii, Alexander Baumgarten grupează în acest volum partea din Summa Logicae (partea I: capitolele 13-19, 25), relevantă pentru concepţia lui Ockham în chestiunea universaliilor, dar şi fragmentele din Isagoga lui Porphyrios care au declanşat dezbaterea. Ediţia reproduce în oglindă şi textul latin spre verificare. Teologul franciscan a ţinut prelegeri la Oxford despre Sentenţele lui Petrus Lombardus. Trezeşte reacţii fanatice. Un thomist îl acuză de erezie. În 1328, Ockham care neagă utilitatea averii pentru Biserică, intră în dizgraţia papală şi alege să se exileze la curtea lui Ludovic de Bavaria. Moare, probabil, de ciumă. Universaliile nu au realitate, crede Ockham. Ediţia lui Alexander Baumgarten conţine şi un util tabel cronologic, note la text, o bibliografie şi un studiu consistent semnat de Simona Vucu. Cf. recenzia semnată de Ovidiu Pecican în Observator cultural, 28 aprilie-11 mai 2005, nr.9-10, p.17].

Niciun comentariu: