miercuri, 29 aprilie 2009

Martin Buber şi parabola celor 50 de porţi




Filosofia constă, în esenţă, dintr-o multiplicare a întrebării de la care porneşte. În dialogurile lui Platon, orice întrebare iniţială presupune, cu expresia lui Victor Goldschmidt, o întrebare prealabilă (1963: 28). În metafizică, mersul gîndirii e totdeauna regresiv. Te întorci către o întrebare, dar nu reuşeşti niciodată să formulezi cu maximă limpezime. Şi nici n-ai formulat-o complet, că s-a înfăţişat deja, minţii tale, alta. Dincolo de întrebarea ta, se găseşte neîndoios o întrebare prealabilă. Interogarea e, în felul ei, un abis în care te uiţi. Dacă priveşti multă vreme, observi, la un moment dat, că însuşi abisul îţi întoarce privirea.
De îndată ce deschizi o întrebare se iveşte alta, ca într-o parabolă hassidică, re-povestită de Martin Buber, şi purtând titlul A cincizecea poartă:

“Un discipol al rabbinului Baruch din Mesbitz, fără a-i spune nimic învăţătorului său, a căutat să pătrundă existenţa lui Dumnezeu şi, cercetînd, a înaintat tot mai mult, până a ajuns într-un asemenea învălmăşag de îndoieli, încît şi ceea ce cunoscuse până atunci i-a devenit incert. Când rabbi Baruch a băgat de seamă că tânărul său discipol nu-l mai vizitează cum obişnuia, a plecat în oraşul acestuia, a intrat pe neaşteptate în odăiţa lui şi i-a spus: ‘Ştiu ce se ascunde în inima ta. Ai pătruns prin cele cincizeci de porţi ale cunoaşterii. Începi cu o întrebare, îţi baţi capul, îi smulgi răspunsul şi prima poartă ţi se deschide într-o altă întrebare. Şi din nou cercetezi, îi afli dezlegarea, împingi a doua poartă şi te găseşti dinaintea unei noi întrebări. Şi mai departe, şi tot mai departe, şi mai adînc, tot mai adînc. Pînă ce formezi cea de-a cincizecea poartă. Ajuns aici, priveşti încremenit întrebarea, al cărei răspuns nu l-a aflat niciun om, căci unul singur de l-ar cunoaşte n-ar mai exista alegere. De te încumeţi însă a merge mai departe, te rostogoleşti în prăpastie’. ‘Ar trebui să mă întorc şi s-o iau de la capăt, nu-i aşa?’, strigă discipolul. ‘Nu înseamnă că faci cale întoarsă, dacă te întorci, zise rabbinul; stai dincolo de ultima poartă, atunci, şi te afli în credinţă”.

Referinţe:
1. Buber, Martin “A cincizecea poartă”, traducere de Iv. Martinovici, în Amurgul imperiului: Proza austriacă modernă, I, Bucureşti: Editura pentru literatură, 1968: 477-478.
2. Goldschmidt, Victor, Les dialogues de Platon. Structure et méthode dialectique, Paris, Presses Universitaires de France, 1963 [pr. ed.: 1947], XXVII-376p

Niciun comentariu: