luni, 13 aprilie 2009

Constantin Noica: Scrisori către Valeriu Gherghel (4)

Mulţi dintre cei care au evocat firea lui Constantin Noica au vorbit de frivolitate, de un anume iezuitism şi chiar de o răceală afectivă. Am credinţa că se înşală. Şi nu e vorba de o simplă impresie, ci de dovezi ferme: scrisorile însele (şi întîlnirile faţă către faţă). Noica se vădeşte întotdeauna tonic, are mereu o vorbă bună pentru destinatar; cere, îndeosebi, tinerilor din jurul său să se “destindă”. Nu are nici o simpatie pentru încrîncenare ori resentiment. Nu iubeşte faţa încruntată, grimasa. E firesc în gesturi, măsurat, dar departe de aspectul unui Pontifice infailibil, care nu acceptă să fie contrazis (cum l-au prezentat, uneori, adversarii).

Mai mult: nu ne-a ţinut niciodată lecţii de obedienţă. De toleranţă, da. Era, înainte de orice, un filosof, nici mai mult, dar nici mai puţin de atât. Adică o fiinţă liberă…

Ofer mai jos încă un exemplu. Scrisoarea e grafiată mărunt pe o carte de vizită (sic!). Liviu e, fireşte, Liviu Antonesei. Aluzia la “Prolegomenele” lui Kant e un îndemn de a traduce în româneşte această lucrare. Constantin Noica a venit într-adevăr la Iaşi, în 8 septembrie. Avea 72 de ani…

29 . VII. 981, Păltiniş

Iubite prieten,
Îţi eram “dator” un răspuns la bunele d-tale gânduri, când îmi sosesc urările de la Constanţa. Îţi mulţumesc pentru toate!

Voi fi deci în Iaşi între 8-10 sept. (venind de la Botoşani, tot în căutare de “genii” tinere) şi mă las în voia d-tale şi a lui Liviu. Vezi însă că vreau să fac treabă, iar nu să mă aflu în treabă cu vreo conferinţă.

Mă tem că nu ai încă doctoratul, în care caz am fi putut începe (cu hârtiile ce voi aduce totuşi) formalităţile, de lungă durată, pentru aprobarea bursei. În orice caz, te voi scoate pe 2 ani din câmpul muncii (cu leafă însă), căci nu văd de ce nu mi-ar reuşi la Iaşi ceea ce mi-a reuşit în alte 4 mari oraşe.

Mă bucur că ai început greaca; ştiu şi eu pronunţia reuchliniană. Esenţialul va fi să poţi citi, şi te asigur că părţi din Aristotel vei putea începe a citi după vreo 20 de lecţii. La Kant, de ce nu Prolegomenele?

Cu tot dragul, al d-tale,
C. Noica

P.S. Voi avea texte aristotelice xerocopiate.

Niciun comentariu: