miercuri, 1 aprilie 2009

Constantin Noica: Scrisori către Valeriu Gherghel (3)

Epistola pe care o reproduc mai jos mi se pare extrem de importantă. Din cel puţin două pricini. Înainte de orice, ea reprezintă o posibilă sugestie de ordonare a programului de studiu pentru orice tânăr aflat la începutul drumului, în primul an al cursurilor de “licenţă”, să spunem. Fireşte că poţi începe de oriunde şi că, de asemenea, poţi termina oricând (renunţând pur şi simplu la orice efort susţinut şi dedicându-te versificărilor eterate sau unei cariere de negustor).

Dar dacă te hotărăşti, totuşi, să studiezi filosofia, nu o poţi face nici lipsit de instrumente şi nici la modul “rapsodic” (id est lipsit de rânduială): e nevoie de limbi străine, de cercetarea răbdătoare a surselor, de perseverenţă, de ani... Cu talentul singur poţi ajunge, desigur, un Arthur Rimbaud, poţi consemna “Iluminările”, poţi petrece cu prietenul Verlaine în hanurile londoneze, până dimineaţa, şi poţi merge, mai apoi, dezamăgit şi gol, în Africa spre a face comerţ de sclavi... Dar numai cu talentul, nu poţi ajunge nicidecum filosof.


Dacă asupra “seriilor” de filosofi - de care vorbeşte Constantin Noica într-un pasaj din scrisoare - se mai poate negocia, în această privinţă (a instrumentelor de lucru!), nu poate fi nicio tocmeală. Nu cred că “programul” sugerat în scrisoare e perfect. Nu trebuie luat ca din “gură dumnezeiască”. Putem discuta, de pildă, asupra bibliografiei secundare. Chiar şi în 1981, istoriile filosofiei redactate, în secolul al XIX-lea, de Windelband sau Ueberweg erau inactuale. Oricum, bibliotecile nici nu dispuneau, atunci, de altele mai bune, fiindcă regimul comunist oprea orice carte străină la graniţă.


Există, în al doilea rînd, o sugestie care poate să treacă neobservată. E vorba de un avertisment. Filosofia te confiscă în întregime. Nu poţi fi, în acelaşi timp, şi stăpân, şi slugă. Sau, totodată, şi filosof, şi poet (sau profet). Sau poate, dacă îl credem pe Kierkegaard, nici filosof şi profesor, concomitent. Trebuie să alegi: ori una, ori alta…

Post scriptum. Aş preciza, în încheiere, că termenul german Briefwechsel înseamnă “schimb (susţinut) de scrisori”.
V. G.

28. IX. 981

Dragă Valeriu Gherghel,

Mă gîndeam să-ţi scriu un cuvânt, bucuros că eşti dispus să te laşi “antrenat”, când îmi soseşte a doua scrisoare, prin care mă asiguri că nu ai nicio reticenţă. Îţi voi da deci sugestiile mele de lucru, cu atât mai mult cu cât eşti singurul, dintre cei 20 - 25 de tineri pe care i-am reţinut (în diverse oraşe ale ţării), dispus să facă aceea ce ştiu, cât de cât: filosofie pură şi simplă.

Reamintindu-ţi că filosofia se reduce la două miracole, cel grec şi cel german, te îndemn să începi cu ultimul, până ce te vei pune la punct cu greaca. Este vorba deci de idealismul german (Kant – Fichte – Schelling – Hegel), primul şi ultimul citiţi “la sânge”, iar spre a-i ataca îţi trebuie cunoaşterea raţionalismului şi a empirismului care i-au precedat, respectiv Descartes – Leibniz – Spinoza – Wolff, primii trei în întregime acoperiţi, apoi Locke – Berkeley – Hume, la fel de complet citiţi. Te sfătuiesc să începi cu Descartes, lăsînd din el de o parte doar partea matematică şi fizică, nu însă fără a şti despre ce e vorba în ele. Din Wolff va fi necesară doar “Ontologia” (într-o latină foarte uşoară).

Vei avea deci vreo 6 luni de petrecut cu aceste două serii de filosofi, după care abia va fi cazul să iei în piept pe Kant. Dacă vrei să faci “exerciţii” din Kant, totuşi, te îndemn să traduci “Prolegomenele” (după o ediţie bună: Cassirer sau a Academiei din Berlin), pe care am putea-o chiar publica, ne mai fiind tradusă de 50 de ani (M. Antoniade).

Trimite-mi orice doreşti, dar nu-mi cere chiar un “Briefwechsel”, ci lasă-te doar însoţit şi “controlat” cam din 2 în 2 luni. Vei vedea la capătul a 2 ani că nu-ţi va strica puţină Germanie, pe care o vei merita din plin, dacă-ţi faci aici filosofia modernă şi înveţi între timp greacă.

După estimaţia mea, e nevoie de cel puţin 6 ore de lucru pe zi. Le ai? (Ar fi o oră de greacă şi eventual, latină plus engleză, cinci de lecturi cu note şi, mai ales, cu urmărirea în istoria filosofiei a unei probleme, dacă eşti prins de una. Ca istorii ale filosofiei, spre a te ajuta în lectura autorilor: Vorländer, Weber, Windelband şi, mai ales, Ueberweg, sau, în franceză, Bréhier).
Sunt pe cale să obţin de la Academie o hârtie prin care aş putea cere şcolii unde profesezi să-ţi limiteze, ca şi altora, programul de lucru la strictul necesar. Ai nevoie de ea?

Nu te teme că voi fi blând cu d-ta, cum nu mă tem eu de rebeliunile d-tale.

Recomandă-mi pe orice tânăr valoros, din orice specialitate; în primul rând, pe traducătorul din greacă. Dacă însă nu ai pe nimeni, deocamdată, aştept un rând de la d-ta peste vreo 2 luni (în afară bineînţeles de câte un manuscris în care crezi cu adevărat).

Gânduri prieteneşti lui Antonesei.
Al d-tale cu drag,
C. Noica


Niciun comentariu: