joi, 19 martie 2009

Constantin Noica: Scrisori către Valeriu Gherghel (1)

În perioada 1981 – 1987, am primit de la autorul “Tratatului de ontologie” câteva zeci de scrisori, grafiate mărunt (adeseori, aproape indescifrabil). Era forma de “antrenament spiritual”, pe care Noica o alesese pentru cei care nu puteau sa-i stea în preajmă sau să-l viziteze la Păltiniş. Unele din aceste epistole s-ar putea să intereseze (şi) pe tânărul studios de astăzi. Când te-ai decis (să înveţi) să gândeşti, alegând Facultatea de Filosofie, să zicem, cu ce e preferabil să începi lecturile şi exerciţiile? Există oare un “înainte” şi un “pe urmă”? Fară a fi dogmatic, Noica recomanda o ordine severă a lecturilor, chiar un “grafic” al lor. Dar nu era numai asta. Recomanda, în acelaşi timp, şi studiul limbilor străine, al elinei şi germanei, îndeosebi. Fără greacă şi fără germană, spunea gînditorul, nu se poate face filosofie. Te afli acolo doar în treabă…

În ordine morală, Constantin Noica îndemna pe orice tânăr să mediteze la vorba lui Neagoe Nasarab: “Cine nu are îndârjire, acela îl vede pe Dumnezeu”. Când observ febrilitatea, nerăbdarea şi graba studenţilor mei, simt nevoia să le amintesc spusa voievodului Neagoe. Sau, dacă doriţi, a filosofului Constantin Noica, de la a cărui naştere se vor împlini, în iulie, 100 de ani...

Valeriu Gherghel

P. S. Reproduc în continuare prima epistolă nicasiană, răspuns amabil la o solicitare a mea...

1 . VI. 981, Păltiniş
Dragă Domnule Gherghel,

rândurile d-tale, cu respiraţia largă a frazei, m-au interesat mai mult decât bănuieşti. Te cunoşteam doar din „Priveliştea abisului...”. Eşti tocmai tipul de om tânăr, pe care mi-am propus să-l ajut, când îl întâlnesc: înzestrat, dar încrâncenat, plin de promisiuni şi perspective, dar nemulţumit de toate, la cei 20 de ani ai lui.
Dacă ai un post de profesor, încearcă să-ţi faci cu bucurie datoria, un an-doi, înăuntrul cărora ţi-aş sta la dispoziţie, ca prietenului d-tale Antonesei, drept „antrenor” de la distanţă. E minunat că ştii germana. Învaţă între timp şi greaca veche. Ia manualele seminarului teologic (fă-ţi xero-copii), ce conţin limba cea mai potrivită pentru filosofie. Apoi spune-mi exact ce vrei să faci, ca să ştiu ce sugestii de lectură să încerc a-ţi da...
La capătul unui an sau doi, ţi-aş putea favoriza o întâlnire cu urmaşii lui Hölderlin (de altfel astăzi nedemni de el). Asta însă „între noi”.

Cu toată preţuirea,
Constantin Noica

Câteva observaţii minore ale destinatarului
1. „Priveliştea abisului” este un eseu redactat de mine pe marginea poemelor lui Nietzsche.
2. Antonesei e, fireşte, scriitorul şi eseistul cunoscut de astăzi, profesor la Psihologie.
3. Aluzia la Hölderlin ascunde promisiunea de a mă ajuta să obţin o bursă în Germania. În 1981, nu era deloc facil s-o primeşti şi, mai cu seamă, s-o onorezi.

Niciun comentariu: